M-am amuzat citind tema blogului de azi şi mi-a venit în minte un leac băbesc
primit cu sfinţenie în copilărie, pentru care nu existau medicamente. "Boala"
era deochiul de care sufeream tare des, având ochii verzi. Acuma foarte precis
nu reţin, dar dacă mi se lăsa rău, sau ma înroşeam prea tare, sau manifestam
diverse alte semne misterioase - mama decidea brusc ca am fost deocheata. Erau
doua variante de tratament: cea soft era un soi de poezie/descântec bolborosita
de mama, pe care o zicea rapid, de câteva ori, terminată invariabil cu
"ptiu-ptiu". Dacă nu trecea, atunci venea tratamentul hard, respectiv o vecina
mare maestra care îmi stingea cărbuni. Stând la bloc, cărbunii erau de fapt
nişte chibrituri. Ideea e că dacă lumea începea să caste, însemna că precis a
fost vorba de deochi. Şi cum lucrurile se întâmplau de obicei seara, căsca toată
lumea cu mult spor...
Alexandra
How to cure the "evil eye", that I was suffering often when I was a child, as I have green eyes.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu