De-a joaca prin cartier - Hotii si vardistii.

Ma tot plimb prin cartierele bucurestene de ceva vreme si constat absenta copiilor din fata scarii blocului. Ma intreb, oare unde sunt copiii astia? De ce nu ii vad cu cheia la gat, cu maieul bagat in pantaloni si in picioarele goale? De ce nu ii aud harjonind, tipand prin scarile blocului, batand mingea? De ce nu se aud sunetele jocurilor copilariei mele?          Imi aduc aminte repede ca sunt in Bucuresti si ca au trecut ceva ani de cand m-am desprins de cartierul provincial si de jocurile cu care am crescut: tevi de pvc cu cornete, Alibaba,  caruciorul cu rulmenti, turca, gata si cercul, puscoaiele cu doze de combina sau tractor, tunurile cu carbit, castelul, hotii si vardistii, cataratul pe blocuri si multe altele.
Mai realizez ca de vreo cativa ani, calculatorul si internetul suplinesc jocurile "primitive" ale copilariei. Am prins si eu perioada de tranzitie. Eram prin clasa a 6-a cand incepea sa se contureze nebunia cu calculatorul. Usor, usor abandonam si noi spatiul din fata blocului iar timpul ni-l  petreceam in salile de internet cafe sau acasa la prietenii/vecinii care detineau minunea tehnologiei. Discutam de procesoare, memorie, jocuri, site-uri porno, muzica, programele, hackereala, Mirc. Au mai trecut vreo 2-3 ani si am inceput sa ne strangem acasa la colegi, sa o punem de o retea. Stateam tot weekendul, cu proviziile pregatite, si stiu ca jucam incontinuu Quake, Atomic Bomberman, Counter Strike, Age of Empires si multe alte jocuri de strategie.
Am constatat cu surprindere ca acum, daca vrei sa joci Hotii si Vardisti, deschizi  calculatorul, intri pe un site de jocuri online, selectezi jocul, apesi butonul de start si gata,  incepe distractia.Cum ma asteptam regulile jocului difera. Ai un individ pe care trebuie sa il  muti de colo colo cu sagetile stanga-dreapta, sus-jos, si cand mai vrei sa sari peste obstacolo, apesi pe X. Castigi puncte stand  in fata calculatorului. Ce porcarie, imi zic!
Apoi noi cand ne jucam de-a Hotii si Vardistii, nu ne rezumam la un birou si un ecran, ci la un  cartier intreg (noi ii spuneam Confectii, ca se afla in promixitatea fabricii de textile) care cuprindea vreo 15 blocuri (blocuri de 4 etaje, cu doua-trei scari, de la G1 la G15), o centrala termica, o casa, un restaurant, un parc de joaca, doua terenuri de joaca (tranformate de vecinii gospodari in gradini de zarzavaturi) si mai cuprindea terenurile betonate din spatele blocurilor.
Regulile jocului erau destul de simple. Ne strangeam vreo 10 baieti si ne imparteam in doua echipe.
Unii erau hotii, ceilalti vardistii. Ca sa fie jocul mai frumos, il jucam vara, in vacanta, de cu seara pana la miezul noptii, cand incepeau parintii sa misune prin cartier sa ne stranga si sa ne bage la sapuneala, la masa si la somn. Jocul asta era un fel de-a v-ati ascunselea, numai ca spre deosebire de acesta, hotii care trebuiau sa se ascunda in zona delimitata, trebuiau sa fie prinsi de vardisti.
Lumea din cartier stia cand incepe joaca. Era forfota mare, era agitatie si pentru ca hotii, isi scoteau tricourile si le prindeau in jurul capului, imitand asltfel luptatorii ninja. Si incepeam sa ne fugarim prin cartier, sa ne cataram prin copaci, sa ne alergam prin jurul masinilor. Hotii nu aveau voie prin scarile blocurilor pentru ca jocul  s-ar fi intins foarte mult, iar vardistii s-ar fi plictisit (scarile blocurilor erau lipsite de interfoane, la fel cum sunt si acum). Apoi hotii nu aveau voie sa stea ascunsi intr-un anumit loc prea multa vreme. Cum erau prinsi toti hotii, rolurile se inversau si nebunia incepea. Vardistii nu aveau voie sa se grupeze in mai mult de doi oameni si sa urmareasca aceeasi tinta. 
Cum spuneam, pana cand veneau mamele si ne bagau in casa. Foamea nu o simteam. In schimb ne era sete! Noroc cu vecinii care aduceau provizii  de la pompele de apa de pucioasa (puturi forate la mare adancime in perioada imediat dupa Cernobil)! Apa de magazin nu ne era cunoscuta! Oricum,  nu aveam bani si ar fi fost o aberatie sa dai bani pe apa. Nici apa de la robinet nu ne placea, ca se simtea gustul puternic de clor.

Vlad Catuna

Remembering of a game children play in all the neighbourhood of a city, a game called "Hotii si vardistii" (The robbers and the policemen"), a sort of hide-and-seek game. In the same  time, this memory starts a comparison between this game played by the children out-door (15 years ago) and the game with the same name, but that can be found on computer (internet), and how children these days spend more time in front of a computer than playing out-door with other children. The memory started during a research in a neighborhood in Bucharest.