Am multe amintiri ce-mi sunt stârnite de fiecare dată când mănânc aceste fructe. Sunt "madlena" mea.
În fiecare vacanță era primul lucru pe care îl făceam când ajungeam la bunici, la țară, mergeam să culegem rozine în grădină: bunica și noi, cei patru nepoți. Ne puneam niște pălării mari de paie, ne luam niște scăunele mici, speciale, oale mari după noi și mergeam la cules de rozine. Culegeam ce culegeam, dar cel mai des mâncam fructele roșii, translucide dacă te uitai la soare.
Ca să treacă mai repede timpul, ne jucam mereu. Tufele se transformau în fortărețe pe care trebuia să le cucerim, culegându-le fructele. Bunica ne mai spunea povești.
Cel mai tare, însă, mă temeam, de fiecare dată, de urechelnițe. Apăreau de unde nu te așteptai și le simțeai cum ți se urcă pe mână. Urâte gângănii... Nici acum nu le suport. Ca să mai scap de ele mă mai refugiam la tufele de agrișe, unde nu le văzusem niciodată. Sau la tufele de zmeură - fortărețe adevărate unde noi, cei patru verișori ne jucam foarte des. Împărțiți mereu în două echipe (cei mari și cei mici), ne atacam cetățile și le goleam de zmeură, cel mai evident semn al invaziei. Făceam și granițe, tuneluri prin zmeuriș ca să ajungem dintr-o parte într-alta. Cei din cealaltă echipă nu trebuiau să le știe. Nici nu trebuiau să bănuiască unde este mai multă zmeură.
La vârsta copilăriei mi se părea că am loc să construiesc acolo de toate. Mai târziu, când am crescut mă minunam unde ne ascundeam în zmeuriș. Nu prea mi se părea că ar fi loc.
De mai mulți ani grădină e abandonată acum, nu mai merge nimeni să cucerească fortărețe de rozine sau zmeură. Mai rar merge fratele meu pe acolo. Anul acesta a cules ceva fructe și ne-a adus și nouă acasă. De gust. Gustul copilăriei.
Ana Iuga
Eating red currants makes me remember the games played in childhood in the countryside in the bushes of red currants or raspberry. It was how the holiday started immediately after arriving at the grandparents place.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu