Ioana şi Ana

IOANA

Eram asteptată după jumătatea lui iunie, înainte de Sânziene.

"Dacă o să fie băiat, o să fie Ion" – zicea tata.

"Nu am voie să mă enervez" – răspundea mama ţi discuâia se oprea aici.

Dar eu m-am grăbit ţi m-am născut în ultima zi de mai şi toţi erau îngrijoraţi că o sa stau în incubator dacă o să am greutatea sub 2500g.

Tata aştepta la gard şi când mama a ieşit la geam, el a strigat:

"Cât are?"

"2800"

Fericit că am scăpat de incubator, tata a plecat la bere cu mătuşa mea, sora mamei – au uitat să mai întrebe dacă sunt fată sau băiat.

Ion s-a transformat în Ioana, iar eu sunt foarte mulţumită de numele meu.

Dacă aş fi fost băiat, mi-ar fi plăcut să mă cheme Ion.

ANA

Cu toate că ştiam că aştept o fetiţa, am aşteptat cu calm. Nu-mi imaginam cum ar fi să dau un nume cuiva pe care încă nu l-am cunoscut. De cum am văzut-o, mi-am dat seama că este o "Ana", era foarte clar şi simplu. Numele nu i l-am dat eu, Ana a venit cu tot cu nume. Eu doar l-am "vazut" şi am îndeplinit o pură formalitate: l-am înregistrat în mod oficial. 

 

Ioana Corduneanu