Prima sărbătoare - Cei 40 de Sfinţi

Prima sărbătoare pe care mi-o amintesc este 9 martie 1971, Sărbătoarea celor 40 de Sfinţi. Aveam 6 ani, eram în clasa I şi după şcoală, după teme, petreceam timpul în bucătărie, mai mult încurcând-o decât ajutând-o pe bunica.
În ziua respectivă am avut treabă, nu glumă, ci la modul cel mai serios. Am împletit primii mei mucenici. Îmi amintesc ligheanul plin de aluat crescut, ştergarul de cânepă care coperea ligheanul, sucitorul, planşeta mare, de lucru, din lemn de tei.
Îmi amintesc clar cum luam bucăţi de aluat, le răsuceam cu palmele pe planşetă, să devină şnururi, le împleteam şi le închideam în formă de 8. Între timp, în lighean, aluatul creştea la loc şi părea că nu se mai termină niciodată.
Unul dintre mucenici i l-am dus Doamnei Învăţătoare, pentru că bunica mi-a spus că aşa este frumos, să îi împărţim.
Ce-am făcut noi acolo, chiar au fost 40 de mucenici. Mari, groşi, rumeniţi, însiropaţi, unşi cu miere şi tăvăliţi prin miez de nucă.
Bunica m-a învăţat că trebuie să fac împletitura fină şi deasă; locul de îmbinare să nu se vadă, să fie acoperit. Bucla de sus să fie uşor mai mică decât cea de jos. 8-ul să fie clar, nici prea lunuieţ, nici prea turtit.
Să fie frumos, nu doar gustos.

Ioana Corduneanu

The first important celebration that I remember is on the 9th of March 1981, when I helped my grandmother to prepare the pretzels for the feast of St. 40 Martyrs. It was a lot of work, but there I learned how to prepare the pretzels, that have to be not only tasty, but also beautiful.