Nu are nume. O păstram mereu, și eu, și fratele meu, în preajmă, seara, când adormeam. Dar mai ales o aveam cu noi când eram bolnavi. Atunci venea mama și ne citea povești, la marginea patului, iar la final, ne gâdila nasul cu ciucurele păpușii. Râdeam mult și, deși ne ascundeam sub plapumă, așteptam să ne gâdile. Când am crescut și ne-am împărțit păpușile și jucăriile pe la alți copii, ori le-am pierdut când ne-am mutat, păpușa aceasta nu am putut să o înstrăinăm. E, în continuare, acasă, pe un raft de bibliotecă. E mai mult un bibelou decât o păpușă, dar de fiecare dată îmi aduc aminte cum ne gâdilam cu ciucurele din vârf.
Ana Iuga
A doll that has no name, but was like a cure for the childhood sickness, when my mother came and, after she was reading us stories, she was tickeling our nose with the top of the doll-s hat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu