Pentru că încep să mă simt în duhul sărbătorilor, întrebarea voastră dacă m-a dezamăgit Moş Crăciun mi-a răscolit un pic memoria şi m-a umplut de duioşie. De duioşie pentru că mi-e dor de timpul când credeam cu sufletul la gură şi aveam ochii larg deschişi către o lume în care azi mi-e atât de greu să mai cred, o lume în care era posibil orice, în care comunicarea mea cu Moşii (Nicolae sau Crăciun), cu Dumnezeu sau cu bunicii mei morţi era atât de vie şi de reală!!!
Nu-mi mai aduc aminte exact când s-a întâmplat, cert e că eram la şcoală, probabil clasa a doua, ştiam să citesc şi cu siguranţă citisem o poveste cu eroi curajoşi. Ştiu sigur că-mi plăceau astfel de poveşti şi-mi plăcea să mă identific cu eroii lor. Eram mai băieţoasă pe atunci şi-mi doream să fiu la fel de puternică, la fel ca un băiat, dar îmi lipsea curajul şi pesemne forţa.
La noi acasă nu venea niciodată mama sau tata să ne întrebe ce ne-am dori să ne aducă Moşul, pentru că nu-şi permiteau luxul de a întreba, aşa că Moşul venea cu ce putea el. Prin urmare, dorinţele noastre erau adresate direct Moşului printr-o rugăciune personală. Cu gândul la eroi şi la faptele lor de vitejie, pesemne şi cu ceva frustrări de neputincioasă de la joaca de afară (unde scara A a blocului nostru era într-o permanentă luptă cu scara B, scară cu mai mulţi conlocuitori coloraţi mai puternici şi mai tupeişti), într-o seara cu luminiţele din brad aprinse, m-am rugat moşului să-mi dăruiască o cutie mică, fermecată din care să scot în momentele cheie o doză de curaj şi voinţă!!! Eram convinsă că dacă voi avea această cutie, voi fi invincibilă şi nu voi mai ajunge acasă cu lacrimi în ochi spunând cum cutărică de la scara B mi-a furat căciula sau jucăria sau mai ştiu eu ce..
În noaptea de dinainte m-am chinuit intens să nu adorm, să-l vad pe El cum îmi aduce cutiuţa mea fermecată. Nu am reuşit, evident, să-l prind. A doua zi, surpriză! în loc de cutiuţă am primit o păpuşă frumoasă cu ochi albaştri şi cu părul roşcat, pe care o chema Svetlana. Nu glumesc, aşa era imprimat numele ei pe pielea capului ei din cauciuc printre firele de păr. Am fost vădit dezamăgită. Eu voiam să fiu un băieţoi forţos şi Moşul voia să fiu o fetiţă!
Peste ani, mai mulţi aşa, mi-am dat seama că eu primisem demult cutia fermecată, pentru că nu mi-a lipsit nici curajul şi nici voinţa de a face tot felul de lucruri nebuneşti. Acum, mare fiind şi cu copii mici, mă rog moşului să-mi dea înapoi cutiuţa mea pe care mi-a luat-o, căci mă simt descurajată de multe împrejurări. Pesemne că aşa simt acum şi poate peste ceva ani îmi voi da seama că n-am pierdut niciodată cutiuta mea mult dorită...
Sărbătorile cu bine!
Petruţa Baniţă
When I was little, I used to ask the Santa Claus to bring me a small box where there would be courrage, in casea I would need some when other children would teaze me... I tried to stay awake when he brought the presents, but I did not, and when I woke up I saw a wonderful doll. I wanted to be a brave boy, and Santa wanted me to be a girl... Over the years I realised Santa did bring me the small box, I just did not know this.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu