Hai-hui prin Londra. O privire copilăroasă

Prima zi


Am să vă spun o poveste. Una despre trei copii mari care au luat pruncia în spinare şi au pornit cu ea peste mări şi ţări, ca să le-o amintească şi celor de departe... Să purcedem, dar.

          
 Întâi şi întâi, cei trei au demontat copilăria bucăţică cu bucăţică şi au aşezat-o, cu grijă, în cutii. Da, da, în cutii – căci acolo se păstrează amintirile. Și visele, şi dorinţele, până când se coc şi sunt gata să zboare. În cutii de lemn mari, greoaie, mirosind iute a nuc, a vechi şi puţin prăfuite de atâta nostalgie şi aducere-aminte... Pe urmă au încredinţat cutiile cu povara copilăroasă păsărilor şi câtorva licurici, ca să le ducă departe... Apoi au pornit şi ei pe urmele lor. Au zburat pe aripile unui vultur de fier tot spre apus. Au plutit printre nori – nişte vălătuci de vată din zahăr în bâlciul lui Dumnezeu (unde Soarele este o ENORMĂ acadea cu miere!!!). Cerul arăta precum faianța din bucătărie atunci când ne-apucăm să facem torturi pe furiş: împroşcat cu mormane de frişcă.

            
Au zburat mult, mult, până într-o ţară îndepărtată care se găseşte la întretăierea unor mări învolburate şi-a unor aprige vântoase. De fapt este o insulă mare, mare. Aici, oamenii sunt roşcovani şi au pistrui, vorbesc engleză şi se plimbă toată ziua cu nişte autobuze roşii. Tot roşii sunt şi nişte cutii mari cât un stat de om, care se găsesc din loc în loc pe stradă – seamănă cu nişte puşculițe şi scrie pe ele „TELEPHONE”. Iar străzile sunt înguste, mărginite de clădiri înalte, înzorzonate cu piatră dăltuită în fel şi chip. Mai peste tot sunt vitrine sclipitoare, colorate şi felurite ca nişte cutii străvezii cu zaharicale. Străzile sunt pline de oameni care mişună grăbiţi încoace şi încolo – sunt atât de mulţi, încât atunci când nu mai încap, coboară prin nişte găuri şi merg pe sub pământ, unde au o grămadă de trenuri lungi şi zgomotoase, care vâjâie tot timpul prin tunele întunecate şi întortocheate. Pe deasupra lor sunt turnuri, castele şi o sumedenie de poduri peste o gârlă mare, şerpuitoare, pe care plutesc bărci din care nişte oameni mici îţi fac cu mâna. E plin de pomi, de flori, de iarbă şi chiar de veveriţe gri, cu cozi stufoase, încât pe alocuri, oraşul ăsta mare arată ca o grădină. O grădină în care oamenii se plimbă, aleargă, merg cu bicicleta, stau pe iarbă, râd şi vorbesc. Oameni de toate culorile – albi, roşcaţi, bruni şi gălbui, cu ochi rotunzi sau atât de alungiţi, încât te miri cum de văd pe unde să meargă prin asemenea crăpături. Oameni feluriţi, de la care ţi-e dat să auzi toate limbile pământului...

           
Când s-au văzut coborâţi dintre nori, cei trei copii mari au pornit în căutarea hotelului. Au rătăcit puţin pe străzile întortocheate, albe, cu lespezi de piatră pe jos, maşini negre și muşcate la ferestre... Însă puţin câte puţin, ajutaţi de nişte desene mari, împăturite, care se cheamă hărţi, au ajuns acolo unde erau aşteptaţi. Seara se aşternea încet peste străzile răcoroase, puţin plouate şi peste parcul de aproape. Acadeaua de miere pâlpâia din ce în ce mai slab, iar Moş Ene dădea târcoale. I-au dat ascultare, căci urmau două zile grele de muncă.

Pe-nţelesul oamenilor mari: Lila Passima şi Cosmin Manolache, curatori ai Muzeului Național al Ţăranului Român, însoţiţi de voluntara Anca-Maria Pănoiu, s-au deplasat la Londra, la sediul ICR, pentru a monta expoziția itinerantă din cadrul proiectului european „Copilăria. Rămăşiţe și patrimoniu” în primul dintre cele şapte oraşe europene incluse în program. După trei ore de zbor în condiții normale, cu uşoare turbulențe datorate condițiilor meteorologice, cu aterizat în capitala britanică pe aeroportul Heathrow şi s-au îndreptat spre hotel, unde s-au bucurat de o binemeritată odihnă, menită să le încarce bateriile înainte de două zile de muncă.

Anca Maria Pănoiu

The first day of the journey to London, for the first itinerant exhibition: Childhood. Remains and Heritage. A tale told as if seen through the eyes of a child, with the adventures of the flight and how the three grown-up children went to the exhibition place the first day.