În weekend-ul 15-17 iunie,
bucureștenii s-au putut bucura de cel mai mare festival de artă stradală din
România: Street Delivery, ediția 2012. Firește, MȚR a strigat „Prezent!”. Pe
strada Pictor Arthur Verona – forfotă colorată și veselie generală! Standul
MȚR, dedicat în acest an Proiectului Copilăria.
Rămășițe și patrimoniu, se potrivea de minune în peisaj. Acolo, cei mai
copilăroși voluntari au pregătit jocuri peste jocuri, cu care i-au îmbiat pe
trecători: ȚOMAPAN, Melcul, Țintar, Avioane, ateliere de lână și păpuși din linguri de lemn, basme
năzdrăvane și câte și mai câte!
Atât pe trecătorii rămași să se
joace cu noi, cât și pe cei mai grăbiți, i-am rugat să ne scrie jocuri
preferate din copilărie și amintiri, pe care le-au pus apoi în două borcane... fermecate,
care acum păstrează, pe bilete de hârtie însemnate pe fugă, amintiri de preț
ale unor oameni răspândiți pretutindeni în oraș, care nici măcar nu se cunosc
între ei. Firește, cei care au binevoit să ne împărtășească din gândurile lor
au fost răsplătiți cu cărți poștale și stickere ale proiectului Muzeul Copilăriei. Cititorilor blogului
le prezentăm un... top al celor mai jucate dintre jocurile găsite în borcanele
fermecate. Poate vă vor stârni amintiri...
I.
Cu majoritate covârșitoare de amintiri duioase, pe primul
loc în borcanul cu jocuri a fost Șotronul,
cu 17 bilețele. Cretă albă hârjâită
pe striațiile asfaltului. Pietricica: pică sau nu pică în căsuță? Bufnituri
cadențate, zdrobiri discrete de tălpi mici pe caldarâm.
II.
Îl urmează îndeaproape De-a v-ați ascunselea, care în Oltenia se mai cheamă și Pitulușu, ceea ce ne-a înduioșat peste
poate – 16 amintiri la borcan.
III.
Al treilea în top este Elasticul, amintit în bilețele de 15 ori. „Ia-nuarie,
Fe-bruarie, Martie, A-prilie...” Parc-așa era, nu? Ah, ce emoții să nu mă
împiedic și să nu iau o gură de asfalt când țineau elasticul la brâu...! Iar
Alexandra, fata șefului de scară de la 4, era subțire ca o trestie și sprintenă
ca o zvârlugă!
IV.
Țară, țară, vrem ostași! a fost amintit de 12
ori, iar o doamnă a ținut să ne precizeze că era foarte popular în copilăria
dumneaei, prin anii ’50-’60. Să fi fost încă războiul proaspăt în mentalul
colectiv și asta să fi avut înrâurire până și asupra jocurilor copiilor?
V.
Un alt joc îndelung jucat este Frunza, cu 8 numiri. La
fel și coarda, care-mi dădea emoții de fiecare dată când se schimba sensul de
rotire. Cu 7 amintiri vine strâns
din urmă ȚOMAPAN (ah, ce-l mai jucam
prin ore!), iar cu câte 6 voturi vin
Castel, Baba oarba, Flori, fete sau
băieți, melodii sau cântăreți.
VI.
5 bilețele ne-au amintit
de Rațele și vânătorii, câte 4 de Țările și de Nu te supăra,
frate!, iar câte 3 mărturii au
stat în borcanul nostru fermecat pentru Șah,
Leapșa, Capră nouă/Lapte gros, 1, 2,
3, la perete stai! (ce ne mai schimonoseam!), Moara/Țintarul și Țurca.
VII.
Mai rar amintite, cu câte 1-2 bilețele, dar nu mai puțin de preț din această pricină, au
fost: Tenis, De-a podaru’ (pesemne un joc inventat de copiii care locuiau pe
lângă vreo apă curgătoare...), Încetul
cu încetul se fabrică oțetul, Spectacolele
din spatele blocului (probabil născociri ale unor mici și în devenire
stele...), Hoții și vardiștii, Podul de piatră, Mima, Avioanele, Perețică (în spatele blocului, cu
mingea la perete), Cocoțatul în
corcoduși și pe bara de covoare, Maroco,
Doctor „Au!”(Bâza), „De-a Nadia Comăneci” (cine copilărea
prin ’64?), 7 pietre, Piticot, Statuia, Mațele-ncurcate,
Ferăstrăul, Cornete, Melcul, „Fotbal cu nasturi”, The Sims 3 (cyber-copilăria!!!), Fazan, „Jocul de-a cântatul la orice instrument”, Omul negru, Adevăr sau
provocare, Batista împarfumată, Ursul doarme și visează, Cititul poveștilor, Pictura, Oina, De-a războiul, Nunta păpușilor, „Joc cu bucătărie improvizată din capace vechi”, Capital, Fotbal, Pișca, Căldărușa, „Să cos hăinuțe pentru păpuși”, „NFS și The Run” (din nou... cyber!), Sus-jos, Bunul gospodar,
Volei, X și 0 (alt demon care mânca precum o termită sfârșitul caietului
de matematică!!!), Table, „La bunica-n frigider” (oare ce s-o fi
găsit pe-acolo...?) și „Bunicul stă pe
prispă” (cu barba albă-colilie? cu bărbia sprijinită în toiag? cu fruntea
gânditoare și ochii pierduți în zare? murmurând cuvinte vechi, neînțelese?).
Bănuiați că există atâtea jocuri?
Noi am fost surprinși de cât de multe par aduse laolaltă. Și totuși, cele mai
multe ne par atât de cunoscute! Parcă încă le simțim gustul...
Am găsit, în același borcan, și
un joc cât se poate de... inedit: „Jocul
meu preferat era alături de sora mea geamănă, cu cei 16 prieteni imaginari”...
Știam parcă și-un cântec: „Am un piii-tic, și-l vreau fericit...” Dar cu asta
deja intrăm pe tărâmul confesiunilor, iar pentru ele am avut un borcan separat.
Îl vom desface și pe blog, într-una din zilele următoare.
Vă așteptăm cu duioșie și
copilăreală!
At Street Delivery, a Romanian festival of outdoor art held in Bucharest between 15-17 of June, the National Museum of the Romanian Peasant had its strong contribution, by promoting its dear project - Childhood. Remains and Heritage. The volunteers prepared lots of games to play with the people passing by and encouraged those who wanted to leave a note with memories of their childhood and their favourite games as children. These were left in two jars, which became really magic due to their content. We opened them and we are giving you proof of those testimonials by means of a top of the most played, but also of the most... uncanny games.
