Hai-hui prin Londra. O privire copilaroasa II

A doua zi. 

S-au trezit de cu bună dimineaţă. Au pus niţel copilăria la cale, deasupra cafelelor cu lapte, apoi s-au suit într-unul dintre autobuzele roşii, cu două etaje. De sus, Londra se vedea  ca la cinematograf, iar crengile copacilor care mărgineau strada îngustă păreau să intre prin geamul din faţă. Autobuzul, care era probabil una dintre cutiile de bomboane din vitrine, scăpată din magazin şi însufleţită peste noapte, i-a dus la destinaţie: o casă veche, mare şi albă. Cândva, fusese a unui rege. Acum era sediul Institutului Cultural Român din Londra. Tovarăşii de joacă şi copilăreală îi aşteptau. Zâmbitori, binevoitori, prietenoşi. Au stat de vorbă vreme îndelungată – şi parcă limba română e mai bună la gust atunci când de pe străzi culegi numai frânturi de cuvinte străine! Apoi s-au pus pe despachetat.

N-ai zice, dar copilăria e tare grea. Abia a încăput în cele două cufere mari de lemn şi în câteva geamantane vechi, din cele cu cataramă, care se cară şi nu se târăsc pe rotile. Şi încă înghesuită! Învelită în hârtii moi şi în pungi cu pernuţe de aer, dintr-acelea de să le tot spargi şi să nu te saturi – căci amintirile, fărâmele de trecut, poveştile şi mărturiile sunt fragile şi trebuie păstrate cu grijă. E de-ajuns să le zdruncini niţel, fie şi din greşeală – şi paf! – s-au făcut fărâme. Sau abur, sau fum, sau nisip care îţi scapă printre degete neîncotro şi nu ştii de unde să-l mai aduni. De-aia copilăria trebuie ocrotită – de prea multe atingeri care o tocesc, de zdruncinături şi, mai ales, de timpul care trece şi apasă. Fie şi în pungi de plastic. Bucăţică cu bucăţică, fărâmă cu fărâmă, copilăria a fost scoasă, dezvelită şi aşezată cu grijă. Deocamdată, într-un depozit. Pentru că spaţiul care avea să o găzduiască pentru o lună, preschimbându-se într-un tărâm de pâslă şi acadea, era destinat în acea seară oamenilor mari... Bucăţi de copilărie uitate prin unghere nu ar fi dat bine. Aşa că cei trei, sfârşind cu despachetatul, au plecat la plimbare, urmând să se întoarcă în ziua următoare.

Pe-nţelesul oamenilor mari: Prima zi plină în Londra a fost destinată tatonărilor, pregătirilor pentru expoziţie. Cei trei s-au deplasat la sediul Institutului Cultural Român, ICR, partener în cadrul proiectului. Acolo au făcut cunoştință cu personalul Institutului, extrem de afabil, și au purtat lungi discuţii cu directorul. Cum în seara aceea sala Brâncuşi era rezervată unui alt eveniment al instituţiei, construirea propriu-zisă a expoziţiei a fost amânată pentu ziua următoare, curatorii şi voluntara rezumându-se la despachetat. În puținele ore rămase, cei trei s-au bucurat de privelişti fugitive şi cam înnorate ale capitalei britanice. 

Anca Maria Pănoiu

The second day of the expedition for the itinerant exhibition in the first location, London, was occupied with unpacking the childhood sent through the post. The next day was destined to prepare and set place of the exhibition.