M-am născut în
comuna Scorniceşti, judeţul Olt, în anul 1929, septembrie 22, din părinţii
Elena şi Gheorghe. Am fost 9 fraţi. În copilăria mea mă jucam cu doi din fraţii
mei, ceilalţi fraţi erau căsătoriţi, plecaţi la casele lor. Când se căsătoreşte
un băiat, părinţii erau obligaţi să-i facă casă, fetele plecau din casă la
bărbatul cu care se căsătoreau şi el avea casa lui de la părinţi sau îşi făceau
împreună.
Când eram copil
mă jucam în curte cu fraţii, unde mai veneau şi alţi copii ai vecinilor, ieşeam
şi în drum şi ne jucam; pe vremea aia nu treceau maşini ca acum.
Îmi făceam păpuşi
din cârpe, pe o bugactă de pânză coseam cu acul capul păpuşii, îi făceam gură,
ochi, nas şi sprâncene, îi făceam mâini şi picioare, le umpleam cu lână sau cu
cânepă şi o făceam ca o păpuşă adevărată. În curte, legat de un pom aveam un
leagăn, unde ne dădeam uţa. Ne jucam de-a v-aţi ascunselea, ne jucam şotron, ne
număram şi cine era ultimul trebuia să fugă să ne prindă. Vara ne duceam la
gârlă şi ne scăldam în apa curgătoare, apa nu era prea adâncă şi ne jucam mult
în apă. Se întâmpla câteodată să prindem şi un peşte mic cu mâna, peştele se
numea vârlugă. Altă dată ne duceam în pădure primăvara şi adunam ghiocei,
viorele şi brebenei, violete – la noi se numeau tămâioare. Mai în vară ne
duceam după fragi, mure şi ciuperci. Mai în toamnă din nou mergeam la pădure şi
adunam măceşe şi nişte bobiţe albastru-vânăt. Se numeau porumbe. Culegeam şi
ciuperci care se numeau hribe.
Vara prin grâu
adunam nişte flori albe, se numeau aglice. Miroseau frumo. Alte flori adunam:
albastre şi roy, pe care le mai văd şi în Bucureşti pe la ţigănci.
Când venea iarna
era zăpadă mare, ne dădeam cu sania, care se numea scârlete. Era făcut de
părinţi din scândură, mergeam la gârlă şi ne dădeam pe gheaţă cu opincile de
cauciuc sau de piele, cumpărate din târg.
La 6 ani mă trimitea
cu vitele la păscut. 2 boi, 2 vaci cu lapte şi viţei. Mă dădea în grija unui om
în vârstă vecin cu noi. La ora prânzului, pe la 12, veneam acasă, mâncam şi mă
culcam. La ora 4 după-masă iar plecam cu vitele şi veneam înapoi la 7 seara,
când se mulgeau vacile. O parte din lapte îl fierbea, iar restul îl făcea
brânză.
La 7 ani am
plecat la şcoală, când veneam, mâncam, făceam şi lecţiile pe care mi le dădea
doamna. Părinţii mă luau la câmp, adunam buruienile din ceapă, usturoi, pliveam
la vie, ţineam la rariţă să nu îngroape plugul porumbul. La 9 ani săpam la
porumb cu o sapă mai mică.
Ca mâncare nu se
mânca decât duminicile carne. Se tăia o găină şi o raţă. Raţa o făcea friptură
şi găina ciorbă cu usturoi şi mămăliguţă, ce se făcea la prânz.
În cursul săptămânii
se mâncau cartofi, varză, lobodă, urzici şi ştevie. Asta primăvara. Se completa
apoi cu lapte, brânză, unt, ouă.
Iarna se tăia un
port şi aveam carne şi untură. Pentru că eram mulţi la masă, porcul se termina
în 3 luni. Mai rămânea carnea topită în untură şi o păstra pe când se secera
grâul. Atunci era foarte grea munca la
seceratul grâului.
Mama ne făcea în
ţest o turtă de mălai, se făcea o mămăligă unde se punea unt, ouă şi tărâţe de
grâu, care îi dădea o dulceaţă bună şi îl mâncam cu lapte. Se cocea în ţest.
Pâine se mânca
rar. Numai la Paşte şi Crăciun. Rar în cursul anului. Pentru că grâul se vindea
toamna, să poată să ne cumpere îmbrăcăminte pentru iarnă. Am uitat că duminica
ne făcea gagaş. Asta era prăjitura, din lapte, făină şi ouă. Un fel de cremă.
Astea sunt
rânduielile ce mi le-am adus aminte.
16 martie 2012
Florica
