Pana acum 26 de ani, bunicul meu, Ionel era unul dintre cei mai iubiți oameni de pe planetă. Casa lui și a bunicii mele era mereu deschisă și plina de mulți prieteni, unii dintre ei ajungând să îmi fie și mie astăzi familie, nași, sfătuitori, oameni pe care mereu mă pot baza. El la rândul lui a fost un bun prieten, tată sau socru și pot spune că este singurul om despre care nu am avut vreodată un cuvânt negativ. După nunta părinților mei, amândoi la vremea aceea studenți, toată familia a aflat despre boala lui - cancer la plămâni. Fumatul fusese într-adevăr una dintre marile plăceri ale sale, plăcere pe care nu a abandonat-o nici în ultimele sale clipe. În lunile următoare, bunicul s-a scurs repede. A lăsat-o în urmă pe bunica, văduvă la 47 de ani, pe mama și tata, proaspăt căsătoriți și pe toți prietenii care au stat lângă el fără oprire până la momentul îngropării. Bunica spune și acum că atunci i s-a răscolit inima și lumea.
Peste un an, m-am născut eu. Într-o zi apropiată de ziua bunicului meu, când am fost primită de cea mai nerăbdătoare, calda și iubită familie. M-au numit Ioana în memoria bunicului, unul dintre cei mai de seama oameni de pe faţa pământului.
Ioana Toma
Ioana's name continues the memory of her grandfather, one of the most kindest and loved people. He died of lung cancer one year before Ioana was born.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu