Numele meu - de la cămaşă apretată cu guler alb.

Izabela este numele meu şi a fost ales de mama.

Izabela era numele unei colege de liceu care purta camaşa de la uniforma de liceu, apretată, calcată impecabil şi cu guler brodat.

Nimic interesant până aici, dar mama mea venea la liceu de la sat; oraşul o fascina, dar o şi inhiba.

Colega ei, Izabela era din oraş, stătea într-o casă care mirosea mereu frumos, iar o camaşă călcată şi apretată era ceva miraculos pentru o fetiţa de la ţară.

La 19 ani distanţa, mama spunea că marele zid chinezesc a uimit-o în aceeaşi proporţie cum a uimit-o cămaşa impecabilă a colegei ei, atunci când ea avea 14 ani şi intra timidă pe poarta celui mai bun liceu din oraş.

Şi-a dorit o fetiţă căreia să-i dea numele acestei fete, să înveţe carte multă ca să ajungă într-o casă cu miros plăcut în care să apreteze rochiţe şi guleraşe brodate chiar de ea.

Ceea ce s-a şi întâmplat. Mă cheamă Izabela; numele meu vine de la o cămaşă apretată cu guler alb.

Izabela Negoescu

Izabela, as the girl that my mother saw when she came to the highscool in the city, when she was 14. A girl who always had a clean starchy shirt, with a white collar, as my mother had never seen before.My name is Izabela.  My name comes from a clean shirt with white collar.