Dependență

Nu fumez. Decât pasiv, în holul facultății. Nu beau. Decât vin fiert, iarna, când e ger afară și sunt bulgărită până-n măduva oaselor. Numai că și atunci am o rezistență așa de bună la pseudo-alcoolul din poșircă, încât mă înroșesc, mă împleticesc și mă apucă râsul după două guri. Nu trag pe nas decât picături, la răceală. Iarbă nu servesc nici măcar în salate. Aurolac mai inhalez rar, când mă încumet să-mi pictez unghiile, dar dau pe lângă, le șterg repede și deschid geamul. Nu joc jocuri pe calculator. Nu mă uit în reviste cu porcărele. Însă am o dependență: ouăle de ciocolată.

Nu știu ce demon bălțat e la mijloc, dar sigur îi știu culorile: roșu și alb. Când văd staniolul ăsta în raft, înfășurat pe puzderia de bulgări alungiți în care știu eu bine că se ascund comori peste comori, parcă începe să-mi țiuie în capul pieptului o sirenă de pompieri. E aproape ca îndrăgosteala. Mă mănâncă, mă ustură, îmi târăște pașii către raft, își bate joc de împotrivirile mele raționale, de maturitatea mea spălăcită. Se termină mereu la fel: depun armele și mâna se face greblă, căutând în cofret OUL. Ăla care să mă facă să sar în sus de bucurie și să trag un chițăit din gât când o să-i despic jumătățile de ciocolată cu lapte și gălbenușul de plastic. Oul bun, oul aducător de bucurie. Nu oul impostor, oul nesimțit, oul dezamăgitor care o să mă pricopsească cu a cincea mașină de curse, a treia rachetă, al optulea dinozaur roșu, a șasea cabană de schi, al șaptelea avion oribil. Oul bun, oul de treabă care să ascundă un titirez, un personaj din colecția Happy Students sau un animăluț cu pântecul pufos. Poate chiar oul mirobolant, oul desăvârșit în care să găsesc ARICIUL pe care îl pândesc de luni de zile și care se încăpățânează, căposul, să nu-mi pice. Deși am investit susținut economii și emoții. Deși am cântărit de fiecare dată vreo 3-4 ouă în palmă înainte să cumpăr. Deși mi-a pocnit mereu capul pieptului ca tuciul cu floricele de porumb. Deși m-am ofticat de fiecare dată la gândul că ariciul meu se află în grămada de ouă dintre care eu îl aleg pe cel cu avion. Cine se bagă la schimb?

Ar fi o problemă: am 20 de ani. Și ce dacă? Mă duc să mă dau în leagăn.

Anca-Maria

No sex, no drugs, no rock'n'roll for Anca. No smoking. No weed. But she DOES have an addiction: chocolate eggs, those with a toy inside their halves.

It's like having a crush, like popcorn in one's stomach: there's an instinct leading her to the shelf in the supermarket. And there's a continuous struggle in order to choose the RIGHT egg, not the load with horrilble toys. There's emotion, money and disappointment.

And there's a problem. Anca is 20. But who cares? Let's go swinging!