Ceșka bidimensionala

În Praga erau multe, multe păpuși. Magazinele cu marionete, Matrioșka și figurine atârnate de sfori, de la monștri până la Charlie Chaplin, erau mai dese ca alimentarele. Poate doar prăvăliile cu absinth să le întreacă. Iar cum 19 ani nu aveam decât în acte, odată ajunsă în cetatea de peste Vltava mi-am dorit și eu ceva cu ardoare. Nu, nu absinth. Poate ar fi fost așa dacă vârsta de buletin mi s-ar fi oglindit nițel și în sinapse. În schimb, eu m-am milogit de tata să îmi târguiască o păpușă.

Ba c-a fost ziua mea, ba c-am intrat la facultate, ba că e soare afară... până la urmă s-a învoit. Însă cu hatârul făcut, păpușile parcă nu mai erau la fel de frumoase. Am căutat mult, mult până când, în sfârșit, am găsit-o pe Ceșka.

Magazinul era pitit după un pod, așa că dacă nu m-aș fi aventurat nițel nu aș fi dat niciodată cu ochii de splendoarea aceea de culori: o încăpere imensă, PLINĂ cu jucării, mai ceva ca atelierul lui Moș Crăciun din reclamele ameicănești la băutura aia neagră care înțeapă la limbă. Pernele cu fețe zâmbitoare, jocurile de memorie, figurinele, posterele cu desene din petice - toate erau din pânză, pâslă și alte textile. Jucării moi. Blânde. Cuminți. Pentru o copilăre nevinovată.

Ceșka stătea zâmbitoare, sprijinită de un perete. Nu știu pentru ce am îndrăgit-o pe ea mai mult decât pe sora ei brunetă. Pentru că Ceșka e căruntă. Însă e o babă textilă cu părul de mohair prins în două codițe. Fața o are desenată cu acuarele, are ochi albaștri și o gură rrroșie, mereu zâmbitoare. Chiar și atunci când, în somn, o storcesc de perete și o găsesc dimineața chircită, mototolită, șifonată. Poartă o rochie crem cu flori de câmp albastre și galbene, iar peste mijloc are încins un șorț de pânză, tot galben. Pe dedesubt are chiloți bufanți, iar la gât - guler de dantelă. Seamănă cu o gospodină, tocmai luată de lângă covata cu aluat de frământat.

Are însă și o meteahnă Ceșka asta. Îi lipsește ceva. Cine a înseilat-o, cine a cusut-o, a cam uitat să-i dea volum, așa că gospodina cehoaică arată ca și cum tocmai ar fi fost călcată de tramvai: e turtită.

"Mă, da' Ceșka asta a ta e ușor bidimensională", zice colega de cameră în sesiune, când ne munceam ba cu conflictele politice din secolul al XIX-lea, ba cu teorii ale consumului de mass-media. Am râs juma' de oră.

Anca-Maria

Ceșka is a doll which Anca-Maria bought in a trip to Prague, from a beautiful, colourful toy shop where all the merchandise was made out of cloth. She is rather pretty, even with her grey hair tied in two pigtails. With her flower-power dress and yellow apron, with her  smiling red-painted mouth even when she is rumpled during Anca's sleep, she resembles a housemaid. Only one thing is wrong with Ceșka: she is rather flattened. As if bidimensional.