Doi prieteni speciali

În copilărie am avut câțiva prieteni "mai speciali". Eu știu sigur că am ținut foarte mult la ei și fiecare dintre ei mă încântă într-un fel aparte (aveau și mirosuri diferite :) ). Nu pot spune sigur, dar cred că și din partea lor era ceva de genul ăsta...

Dintre acești "mai speciali" prieteni, doi își aveau loc de cinste pentru mine, deoarece se completau unul pe celălalt, fiind "rude de gradul I" ca să zic așa... Erau amândoi foarte frumoși, și eu îi vedeam chiar și foarte bucuroși, chiar dacă ei nu știu dacă își dădeau seama câtă bucurie emanau, mai ales primăvara. Numai că făceau cu rândul să mă încânte, o primăvară unul, cealaltă primăvară celălalt și tot așa, an dupa an, ani în șir, toată copilăria mea, și adolescența, și tot așa... acum nu mai știu nimic de ei...
Cei doi "mai speciali" prieteni ai mei, cred că v-ați dat seama, erau doi copaci. Erau doi meri din curtea bunicii unde am crescut, unul în partea de răsărit a curții,  celălalt în apus... Cel din apus era mai tânăr decât cel din răsărit, așa că avea mai multă putere primăvara când înflorea... Mereu am avut impresia că era în cârdășie cu luna, pentru că mereu se umplea de flori. Ce se umplea, exploda parcă de atâtea flori, în special noaptea. Și când era lună plină... o! și cum arăta explozia asta de flori și cum mirosea în liniștea și-n puterea nopții... Iar eu, o simplă fetiță, simțeam că nu am ochi și suflet îndeajuns să pot lua tot ce îmi era oferit.

Mihaela

Two special friends from my childhood, that were always giving me attention and took care of me. Two trees from the back yard of my grandparents, that were blooming, like an explosion, every spring, offering me all that could be offered.